Dreams DO come true

Everybody uses features in their journals, so I'll start with features of these two lovely friends, but in the next ones I'll take every watcher and promote him/her the best I can

So, here we go:


a complete photographer who shoots everything that can be shooted, whether it's people, nature or conceptual things
She's funny (desenai gaini, huh?), crazy and maybe too honest sometimes (for Romanian people - check out her blog dark3y3s.blogspot.com/), but very friendly and sweet too

:thumb48201792:    :thumb61564303:




a gifted artist who draws, writes and manipulates photos in such way that makes you watch him closely.
He's very kind with humble mortals (like me), very patient and a good teacher, a funny, warm friend that I want to stick to forever


:thumb58098637:
.. .LeTTeR.. tO. DaNa...
Moartea e o arta. O spun pentru a nu stiu cata oara pe ziua de azi, si o spun de parca ar insemna ceva pentru mine, sau pentru voi. Sunt doar cuvinte. Iar cuvintele mint, ca intotdeauna. Cuvintele sunt goale... ca un croissant din care mananci in zadar, incercand sa gasesti umplutura aia afurisita.
De ce o arta? Pentru ca nu se moare oricum. Nu mori asa, pur si simplu. Sau mori asa, pur si simplu, dar e pe riscul tau. Am stat de multe ori si m-am gandit la asta. E un joc. Un joc misto, pe care il joci sau nu. Il joci cu stil sau nu. Mori ca prostu'.
Am vazut un film cu Denzel Washington, in care un prieten de al lui spunea: "Stii...fiecare avem un talent. Fiecare ne pricepem la ceva. Unii deseneaza bine, altii canta, fiecare avem un talent, mai mult sau mai putin constient, mai mult sau mai putin folositor. El... arta lui e moartea. La asta se pricepe el cel mai bine." Si cand nevasta tipului aluia enervant l-a intrebat pe Denzel: "Now watcha gonna do?", el ii raspunde, ganditor: "I'm Concurs 'Resemnare'Acelasi cer.
Acelasi praf.
O seara nesfarsita. Un amurg infinit, infasurat pe nori zdrentuiti, curbati intr-o bolta, de-a lungul cerului.
Batranii faceau rugaciuni si descantece. Unii nu mai ieseau din casa. Cei mai multi isi luau ce puteau din case si se mutau la oras, unde credeau ca sunt mai protejati.
Chapman statea pe prispa casei, si se legana in balansoar, privind melancolic cerul. Vecinul lui, o creatura mica, vorbareata, cu o claie de par roscovan in cap, nu mai contenea cu intrebarile de cateva zile.
Goodman, in schimb, incerca sa profite, asa cum facuse intotdeauna.
-Uite, mai cade unul, spuse Samson, itindu-si capul roscovan de dupa gard.
Batranul ridica lenes ochii spre cer. Intr-adevar, lasand o linie tremurata de lumina alba in urma, mai cadea unul. In cateva minute, se va lovi de pamant. Goodman isi va trimite copoii sa adune ce a mai ramas.
Cerul era roscat si luminos. De cateva saptamani, nu mai exista zi sau noapte. Totul era scaldat intr-o lumina cenusie, stranie, p ..StatEam..sTinGher...
Stăteam stingher în faţa unei cruci bizare
Iar tu şedeai acolo, pe iarbă-n faţa mea.
Privirea-ţi pironisei mult dincolo de zare
Iar mintea ta de mult îşi părăsise calea.
Am vrut să-ţi spun ceva, dar tu întors-ai capul.
Mi se părea ciudat, dar totuşi am tăcut...
Abia, ca într-un vis, ţi-am auzit oftatul,
Iar chipul tău frumos mi s-a părut de lut.
Totul în juru-mi părea ciudat de cunoscut...
Cerul de sânge stătea să cadă peste noi, de sus.
Un înger trist păreai, din vremuri de-nceput...
Îmi aminteai de mine, de trupul ce s-a dus...
Un palid trandafir ţineai în mâna ca de ceară,
Eu mă-ntrebam de ce a fost să fie aşa...
Şi cred că viaţa ţi se părea atunci amară,
Căci trandafirul galben căzuse-n faţa mea.
Simţeam durerea şi mă uitam neputincios la ti




Create your own visitor map!